Group Media Press

Se întâmpla în anii celui de-al Doilea Război Mondial, într-o perioadă de grea încercare, când Gorjul dădea țării ministrul Agriculturii și Domeniilor, în persoana generalului Ion Sichitiu. Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri din acea perioadă ni-l prezintă ca pe un bun cunoscător al problemelor din agricultură și un decident capabil să își asume hotărârile ferme luate nu împotriva populației românești, ci a aliaților germani.

„A fost adeptul raționalizării, dar nu prin reducere de la consumatorul român, ci de la cel străin. Cuvântul de ordine în acea vreme era „mândria” românească și nu se admitea ca angajamentele luate în fața Germaniei să creeze „servituți” pentru țara noastră, spune profesorul Andrei Popete Pătrașcu. Generalul gorjean Ion Sichitiu a înțeles mai bine decât alții că hotărârile ferme nu trebuie luate împotriva propriului popor.”

Născut în comuna gorjeană Turcinești, acesta a urmat Școala Superioară de Război (1909 – 1911), pe care a absolvit-o ca șef de promoție, avându-i colegi pe Ion Antonescu și Florea Țenescu. A continuat studiile militare de artilerie la Şcoala militară de la Charlottenburg, de lângă Berlin.

A revenit în ţară şi a fost înaintat în grad până la gradul de căpital, în anul 1909. La intrarea României în Primul Război Mondial împotriva Austro-Ungariei, Ion Sichitiu ajunsese la gradul de maior, iar, după câteva luni, ca urmare a faptelor sale de vitejie, a fost înaintat la gradul de locotenent – colonel, iar în anul 1919 a ajuns colonel. A primit tresa de de general de brigadă în anul 1928, iar în anul 1937 a fost înaintat la gradul de general de armată. 

Generalul Sichitiu şi-a expus concepţia sa militară în numeroase lucrări care au fost tipărite. La începutul anului 1937, guvernul condus de Gheorghe Tătărăscu l-a numit pe generalul de armată Ioan Sichitiu în funcţia de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române. În perioada respectivă, capacitatea de apărare a României a crescut considerabil.

Ion Sichitiu a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor în Guvernul Ion Antonescu în perioada 27 Ianuarie 1941 – 19 martie 1942, funcție din care a demisionat deoarece nu a fost de acord cu implicarea armatei române în războiul din răsărit.

Datorită faptului că a făcut parte din acest guvern a fost judecat de către comuniști în cadrul „lotului de miniștri antonescian”, fiind condamnat la 10 ani de temniță grea. Pe 29 aprilie 1952 moare în închisoarea Aiud.
De-a lungul vieții a primit numeroase decorații, printre care: Medalia „Carol I”, „Crucea Comemorativă de Război”, „Avântul Țării”, Ordinul „Steaua României” în grad de ofițer, „Coroana României”, clasa a III-a, „Legiunea de onoare” în grad de cavaler (Franța), „Coroana Imperiului Britanic” (Marea Britania) și „Coroana Italiei” (Italia).