Group Media Press

Pe parcursul mai multor ani de cercetări pe linia frontului din Primul Război Mondial, în zona Oituz – Târgu Ocna – Slănic Moldova – Dofteana, Vasile Boboc din Dofteana, Radu Alin din Tg. Ocna și Gabi Dospinescu din Slănic Moldova, colaboratori ai Muzeului de Istorie al orașului Târgu Ocna și într-o legătură permanentă cu muzeograful Radu Alin, au reușit să aducă la lumină o serie de mărturii a sacrificiului uman, atât din partea armatei române, cât și din partea trupelor invadatoare.

În urma unei cercetări cu detectorul de metale pe care Vasile Boboc, unul dintre arheologii amatori, a făcut-o în Slănic Moldova din judeţul Bacău, au fost descoperite osemintele a șase soldați români care au luptat în Primul Război Mondial, potrivit unui anunț al acestuia.

Primele indicii arată că cei şase soldați ar fi făcut parte din Regimentul 80 Infanterie. Descoperirea a fost făcută în zona Cernica, Slănic Moldova, unde s-au dus lupte intense.

„Scheletele au fost găsite cu muniţia aferentă. Pe plăcuţa de identificare se vede clar Regimentul 80 de Infanterie”, spune Vasile Boboc, într-o descriere video făcută la fața locului. „Ultima descoperire a scheletelor umane ale soldaților români din Regimentul 80 infanterie, din data de 4 decembrie 2022, ne demonstrează încă o dată cât de puține știm despre situația reală a soldaților din Primul Război Mondial, ceea ce ne face încă odată mai încrezători că frontul mai are multe povești ascunse și totodată ne impune respectul față de înaintașii noștri.”

Ca să înțelegem mai bine realitatea din teren și să corelăm faptele cu scrierile documentare și cu mărturiile vremii, dorim ca în câteva rânduri să prezentăm situația grea din lunile octombrie și noiembrie a anului 1916 prin care armata română a trebuit să treacă și să își câștige binemeritatul loc în istorie.
Odată cu retragerea trupelor romînești pe linia Carpaților în 9 octombrie 1916, începea prima mare ofensivă a trecătorii Oituzului. La Onești au sosit primele detașamente ale Diviziei 15 Infanterie conduse de către generalul Eremia Grigorescu.

La 11 octombrie 1916 artileria Diviziei 71 austro-ungară ajunsese la Hârja și incendiase satul. La fel s-a întâmplat și cu Poiana Sărată. Artileria a început să bată pozițiile românești, iar soldații noștri au rezistat cu greu. Generalul Eremia Grigorescu ordona colonelului Rujinschi să nu se retragă sub nicio formă de la Hârja.

La 12 octombrie 1916 preotul Hodoroabă, care se afla cu Regimentul 8 vânători în drum de la Fierăstrău – Oituz, spre Slănic Moldova, nota: „[…] în zori luăm șoseaua Târgu Onca, prin satul Bahna, Nicorești, apoi prin Satul Nou și Pîrgărești. La Pârâu Boghii poposim… Trecem pe marginea drumului și luăm șoseaua Slănic. Pe marginea drumului începe un lung șirag de trofee: ranițe austriece din piele de vițel, cartușiere, lăzi, lădițe cu benzi din carton pentru mitralieră, grenade de mână, rachete, arme și baionete rupte, vestoane, cămăși, izmene, cojoace, căciuli, bocanci, opinci aninate prin copaci … prin așezături, prin tranșee, pe copaci stau morți atârnați ca dovlecii pe ogor. Au dat tribut mare aici regimentele 13 și 80 infanterie”.

Pe 13 octombrie inamicul forța Regimentul 15 infanterie să părăsească Poiana Sărată ocupată cu o zi înainte. Brigada 15 din Divizia a 8-a (formată din regimentele 13 și 25 infanterie și 8 vânători) a fost trimisă în sprijinul Diviziei 15. Detașamentele din Valea Slănicului și Cașinului au atacat din flanc trupele germane și austro-ungare. Șapte batalioane inamice au atacat trei batalioane românești și un divizion de artilerie călăreață. În noaptea dinspre 15 spre 16 octombrie au fost 5 atacuri asupra pozițiilor noastre iar batalioanele rămăseseră numai cu 200-300 de oameni. Din cauza pierderilor mari soldații români au fost nevoiți să se retragă.

Brigada 38 infanterie trimitea în sprijinul Diviziei 15 regimentele 69 și 77 infanterie. Aceștia au fost surprinși de către tirul artileriei inamice iar raportul brigăzii arăta ca erau companii care rămăseseră doar cu 20 de oameni și cereau retragerea. Soldații nu s-au retras și au avut sorți de izbândă.
Regimentul 80 infanterie constituit la 28.08. 1916 cu garnizoana la București a avut la mobilizare intre 2500 – 3000 de oameni. A participat la ambele bătălii de la Oituz din octombrie și noiembrie 1916. Pierderile suferite au fost mari.

Regimentul 65 infanterie înființat ăn 1914 cu garnizoana la Vaslui, a făcut parte din Brigada 38 infanterie și a fost subordonat Diviziei 15. A participat la ambele bătălii de la Oituz din octombrie și noiembrie 1916 si a suferit pierderi grele pe culmile Cernica, Mănoilă, valea Leșunțului, muntele Războilului, etc.
Am prezentat aici câteva date pentru a înțelege numărul mare de pierderi suferite de armata română dar cu toate acestea, ei au reușit să impună cu mîndrie deviza ‹‹Pe aici nu se trece››, iar Divizia 15 infanterie condusă de generalul Eremia Grigorescu își câștiga renumele de „Divizia de Fier”.

Acești soldați descoperiți sunt aceia care în rapoarte au fost dați dispăruți, aceia despre care nu se mai știa nimic până astăzi când frontul a decis sa ii trimită înapoi pentru a fi înhumați creștinește și petru a fi pomeniți întru eternitate.