Group Media Press

Atunci când vorbim despre locurile de poveste din România, Sinaia este cu siguranță unul dintre acestea. Un oraș încărcat de istorie, povești și cultură, despre care o asociația de reconstituiri istorice din București ne povestește pe pagina sa de Facebook.

„În această perioadă a anului, Sinaia este minunată din orice unghi ai privi-o, indiferent că vorbim de orașul în sine, de obiectivele turistice, de restaurante sau de hoteluri și pensiuni. Dar locul care atrage pe oricine ajunge aici este cu siguranță Domeniul Regal și Castelul Peleș – reședința de suflet a regilor României. Revenim de fiecare dată cu multă plăcere aici pentru evenimente de istorie vie. De sărbători însă, povestea Castelului Peleșului este cu totul deosebită”, ne-au declarat cei de la Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”.

Membrii asociației s-au aflat în aceste zile la Sinaia, în uniformele celor care au scris istoria întregirii României Mari, purtând ca un arc peste timp gândurile celor care mai simt și gândesc românește, tradiția colindelor și a obiceiurilor transmise din generație în generație.

Mai mult ca oricând România are astăzi nevoie de simboluri care să amintească de istorie și trecut, de obiceiurile și tradițiile românești. Păstrarea și recuperarea memoriei istorice ar putea fi la fel de bine un proiect de țară, căci un popor fără trecut și identitate nu are nici prezent și nici viitor.

Și dacă vă întrebați cum sunau cântecele și colindele străbunicilor pe front, cei de la Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” ne-au oferit versurile câtorva dintre acestea: „Haideț, fraț’, să mai umblăm,/ Cu jele să colindăm. […] În loc de popă cu carte,/ Doi soldați cu dobă-n spate,/ De tri ori pă zâ o bate/ Și le iartă din păcate./ În loc de tras clopotile,/ Dau nemțî cu tunurile,/ De răsună dealurile. […] E Crăciun cu bucurie/ Ei pă câmp de bătălie,/ Dă, Doamne, o pace-n țară/ Și alt Crăciun vesăl iară,/ Să să-ntoacă-nvingători/ La dragi căsuțăle lor.

[…] Când o fost de colindat/ S-o rugat de comandant/ Să le deie săbăceac./ Săbăceagu’ nu le-o dat,/ Că i-o dus la împușcat./ I-o-mpușcat tăt prin picioare/ Și-o căzut morți pă răzoare./ Cine le-a fi maică dulce?/ Sanitarii când îi duce./ Cine le-a fi maică dragă?/ Sanitarii când îi leagă. […] O Iisuse, vino iară!/ Păste nori ca pe o scară./ Vino și te naște-n noi,/ Și ne scapă de război”.