Group Media Press

Palatul Cercului Militar Național a împlinit astăzi un secol de la inaugurare. De construcția acestui important edificiu se leagă și numele generalului gorjean Ioan Culcer!

La 4 februarie 1923 a avut loc inaugurarea oficială a Palatului Cercului Militar. Clădirea, amplasată în centrul Capitalei, la intersecţia a două principale artere – Calea Victoriei (odinioară Podul Mogoşoaiei) şi Bulevardul Regina Elisabeta, aminteşte de Opera Naţională din Paris (Palatul Garnier).

Din comisia mixtă de ofițeri și arhitecți, desemnată în anul 1899 pentru jurizarea lucrărilor celor patru arhitecți care au depus proiecte pentru Palatul Cercului Militar, făceau parte următorii: generalul Eraclie Arion, coloneii Ioan Culcer, Constantin Hârjeu, Vasile Zottu, Constantin Boerescu și Gh. Mareși, locotenent-colonelul Aronovici, maiorul M. Baranga, căpitanul I. Călinescu și arhitecţii Gogu Cerchez și Al. Săvulescu. Lucrările au fost expuse timp de 21 de zile și în Sala Ateneului, pentru ca publicul să le poată vedea, iar cei competenţi să-și poată da avizul prin presă. Juriul a desemnat câștigătoare lucrarea proiectată de arhitectul Dimitrie Maimarolu, însă timp de mai mulți ani, din cauza unor litigii privind terenul destinat Palatului Cercului Militar, începerea lucrărilor a fost amânată.

După cum afirmă arhitectul D. Maimarolu într-un memoriu din anul 1905, ministrul de Război, generalul George Manu, sprijinit de generalul Ioan Culcer, secretarul general al Ministerului, promite însă sprijin pentru începerea lucrărilor de construcţie a Palatului Cercului Militar. Dar, în februarie-martie 1907, au izbucnit răscoale ţărănești care au zguduit din temelii societatea românească. Guvernul conservator, incapabil să stăpânească situaţia, a fost înlocuit cu unul liberal condus de Dimitrie A. Sturdza, iar construcţia palatului a fost amânată din nou. Începutul de veac se dovedea puţin prielnic Cercului Militar din București.

Construcţia Palatului Cercului Militar Naţional, sediul de astăzi al instituţiei, a început abia în anul 1911 şi s-a încheiat în 1923, fiind construit din iniţiativa şi prin contribuţia financiară a ofiţerilor din garnizoana București.

Obiectivele construirii Cercului Militar, prevăzute în statut, erau strângerea legăturilor de camaraderie între ofiţerii de toate armele şi de toate gradele, între ofiţerii activi şi cei în rezervă; stabilirea legăturilor între familiile ofiţerilor, precum şi între acestea şi societatea civilă din garnizoană; punerea la dispoziţia ofiţerilor şi a membrilor de familie a unui local propriu în care aceştia să-şi poată dezvolta educaţia cultural-artistică, să-şi îmbogăţească cunoştinţele generale şi de specialitate, sau să-şi poată petrece, în mod util, plăcut şi reconfortant, timpul liber.

Palatul Cercul Militar Naţional găzduieşte astăzi, la împlinirea a 100 de ani de la inaugurare, instituţia centrală de cultură a armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum şi de imagine, reprezentare şi protocol.

Andrei Popete Pătrașcu