Group Media Press

𝗦ă𝗿𝗯ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗕𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗩𝗲𝘀𝘁𝗶𝗿𝗶 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝘀𝗲𝗿𝗶𝗮 𝗺𝗮𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀ă𝗿𝗯ă𝘁𝗼𝗿𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗹𝗲𝗻𝗱𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗼𝗿𝘁𝗼𝗱𝗼𝘅 𝗰𝘂 𝗱𝗮𝘁ă 𝗳𝗶𝘅ă (𝟮𝟱 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲).

Omul societății tradiționale românești a dezvoltat o serie de practici ceremoniale, credințe, obiceiuri aflate sub semnul „prezicerii” ceasului bun, a rodului pomilor sau a timpului.

Simion Florea Marian în lucrarea „𝘚ă𝘳𝘣ă𝘵𝘰𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘭𝘢 𝘳𝘰𝘮â𝘯𝘪” specifică: „𝘉𝘭𝘢𝘨𝘰𝘷𝘦ș𝘵𝘦𝘯𝘪𝘢 𝘰 𝘢ș𝘵𝘦𝘢𝘱𝘵ă 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘤𝘶 𝘮𝘢𝘳𝘦 𝘣𝘶𝘤𝘶𝘳𝘪𝘦 𝘤𝘢 𝘴ă 𝘢𝘶𝘥ă 𝘤𝘶𝘤𝘶𝘭 𝘤â𝘯𝘵â𝘯𝘥. 𝘊𝘶𝘤𝘶𝘭, 𝘤𝘢𝘮 𝘱𝘦 𝘭𝘢 𝘉𝘶𝘯ă 𝘝𝘦𝘴𝘵𝘪𝘳𝘦 𝘱â𝘯ă 𝘭𝘢 𝘚â𝘯’ 𝘗𝘦𝘵𝘳𝘶 𝘢𝘷𝘦𝘢 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘮𝘪𝘴𝘪𝘶𝘯𝘪 𝘥𝘦 î𝘯𝘥𝘦𝘱𝘭𝘪𝘯𝘪𝘵; 𝘦𝘭 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘢 𝘴ă 𝘯𝘦 𝘴𝘱𝘶𝘯ă 𝘷𝘪𝘪𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘴𝘢𝘶 𝘴ă 𝘯𝘦 𝘢𝘥𝘶𝘤ă ș𝘵𝘪𝘳𝘪 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘪𝘶𝘣𝘪ț𝘪𝘪 ș𝘪 𝘪𝘶𝘣𝘪𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦.”

Toți oamenii satului așteptau să audă cucul, însă era nevoie să îndeplinească trei condiții: să aibă bani la ei, să nu fie flămânzi, și să nu fie supărați:

„- 𝘊𝘶𝘤𝘶𝘭𝘦, 𝘗𝘶𝘪𝘤𝘶𝘤𝘶𝘭𝘦,
𝘊âț𝘪 𝘢𝘯𝘪 î𝘮𝘪 𝘷𝘦𝘪 𝘥ă𝘳𝘶𝘪,
𝘗â𝘯ă 𝘦𝘶 𝘤𝘦 𝘷𝘰𝘪 𝘮𝘶𝘳𝘪?”

Fetele și flăcăii purtau și ei un dialog cu această pasăre sacră:

𝘊𝘶𝘤𝘶𝘭𝘦, 𝘷𝘰𝘪𝘯𝘪𝘤𝘶𝘭𝘦,
𝘊âț𝘪 𝘢𝘯𝘪 î𝘮𝘪 𝘷𝘦𝘪 𝘥𝘢,
𝘗â𝘯ă 𝘤â𝘯𝘥 𝘮-𝘰𝘪 𝘮ă𝘳𝘪𝘵𝘢?!

𝘊𝘶𝘤𝘶𝘭𝘦, 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘮𝘣𝘶𝘭𝘦,
𝘊𝘶𝘤𝘶𝘭𝘦, 𝘮ă𝘪 𝘤𝘶𝘤𝘶𝘭𝘦,
𝘝𝘢𝘳𝘢 𝘷𝘪𝘪, 𝘷𝘢𝘳𝘢 𝘵𝘦 𝘥𝘶𝘤𝘪,
𝘔ă 𝘮𝘪𝘳 𝘪𝘢𝘳𝘯𝘢 𝘤𝘦 𝘮ă𝘯â𝘯𝘤𝘪!?

𝘔ă𝘯â𝘯𝘤 𝘮𝘶𝘨𝘶𝘳𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘷𝘪ță
Ș𝘪 𝘣𝘦𝘢𝘶 𝘢𝘱ă 𝘥𝘪𝘯 𝘤𝘰𝘧𝘪ță
𝘊𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘨𝘶𝘳ă 𝘥𝘦 𝘮â𝘯𝘥𝘳𝘶ță.”

În tradiția populară, cucul cântă până la Sânziene, când, se îneacă cu orz și nu mai poate cânta, transformându-se în uliu.

În Oltenia, se obișnuiește ca de Bună Vestire, pomii să fie amenințați cu toporul sau barda, să fie stropiți cu țuică pentru a avea roade bogate.

𝗕𝘂𝗻𝗮𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝗿𝗲 𝗿𝗲𝗽𝗿𝗲𝘇𝗶𝗻𝘁ă 𝗼 𝘀ă𝗿𝗯ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝘀𝗼𝗰𝗶𝗮𝘁ă 𝗰𝘂 𝗭𝗶𝘂𝗮 𝗣ă𝘀ă𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿. 𝗣ă𝘀ă𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗲 î𝗻𝘁𝗼𝗿𝗰 î𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁ă 𝘇𝗶 𝗹𝗮 𝗰𝘂𝗶𝗯𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗹𝗼𝗿, 𝗮𝗱𝘂𝗰â𝗻𝗱 𝗽𝗲 𝗮𝗿𝗶𝗽𝗶, 𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮𝗻ț𝗮, 𝗯𝘂𝗰𝘂𝗿𝗶𝗮 ș𝗶 𝗱𝗼𝗿𝘂𝗹.

Bătrânii satului asociază zborul păsărilor cu sufletele strămoșilor care se întorc la casele lor. Limba păsărilor este dezlegată în această zi. 𝘊â𝘯𝘵𝘦𝘤𝘶𝘭 𝘤𝘶𝘤𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘱𝘳𝘪𝘮𝘢 𝘥𝘢𝘵ă 𝘢𝘶𝘻𝘪𝘵 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘴𝘰𝘤𝘪𝘢𝘵 𝘤𝘶 𝘌𝘤𝘩𝘪𝘯𝘰𝘤ț𝘪𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘗𝘳𝘪𝘮ă𝘷𝘢𝘳ă, 𝘪𝘢𝘳 𝘶𝘭𝘵𝘪𝘮𝘶𝘭 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘥 𝘢𝘴𝘰𝘤𝘪𝘢𝘵 𝘤𝘶 𝘚𝘰𝘭𝘴𝘵𝘪ț𝘪𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘝𝘢𝘳ă.

În zona de NV a județului Dolj, mai precis în satele de pe 𝘝𝘢𝘭𝘦𝘢 𝘊𝘰𝘳𝘻𝘶𝘭𝘶𝘪, oamenii obișnuiesc și astăzi, de Blagoveșteni, să practice anumite tradiții care țin de purificarea locului, a casei și a gospodăriei: 𝘢𝘧𝘶𝘮ă 𝘤𝘢𝘴𝘢 𝘤𝘶 𝘰 𝘤â𝘳𝘱ă 𝘴𝘢𝘶 ‘𝘥𝘳𝘦𝘢𝘯ț𝘦, 𝘤𝘶𝘮 𝘴𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘮𝘶𝘮𝘢 𝘍𝘭𝘰𝘳𝘪𝘤𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘴𝘢𝘵𝘶𝘭 𝘊𝘦𝘳𝘯ă𝘵𝘦ș𝘵𝘪, 𝘋𝘰𝘭𝘫, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢 𝘢𝘭𝘶𝘯𝘨𝘢 ș𝘦𝘳𝘱𝘪𝘪 ș𝘪 𝘥𝘦 𝘢 ț𝘪𝘯𝘦 𝘥𝘦𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦 „𝘢𝘭𝘦 𝘳𝘦𝘭𝘦” 𝘤𝘶 𝘢𝘫𝘶𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘵ă𝘮â𝘪𝘦𝘪.

Se scot din căși și se pun pe garduri, țoalele bune și țesăturile scoase din război. Muma Tatiana originară din satul Cernăteștilor, lucrează și astăzi la război: „Mumăle, în iarna asta am lucrat preșuri”.

Bătrânele, în această zi, nu pun ouă sub cloști și nici nu se încumetă să semene porumbul.

🔍𝘊𝘦𝘳𝘤𝘦𝘵𝘢𝘳𝘦 ș𝘪 𝘥𝘰𝘤𝘶𝘮𝘦𝘯𝘵𝘢𝘳𝘦 𝘵𝘦𝘳𝘦𝘯, 23-24 𝘮𝘢𝘳𝘵𝘪𝘦 2023, 𝘻𝘰𝘯𝘢 𝘝𝘢𝘭𝘦𝘢 𝘊𝘰𝘳𝘻𝘶𝘭𝘶𝘪, 𝘋𝘰𝘭𝘫 – 𝘔𝘦𝘩𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘪.

Informator: Familia 𝘛𝘶𝘵𝘶𝘯𝘦𝘭, 𝘎𝘦𝘵𝘢 𝘋𝘳𝘢𝘨𝘰𝘮𝘪𝘳 și 𝘍𝘦𝘭𝘪𝘤𝘪𝘢 𝘔𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘳𝘶 din comuna 𝘎𝘳𝘦𝘤𝘦ș𝘵𝘪, Dolj și 𝘍𝘭𝘰𝘳𝘪𝘤𝘢 𝘝𝘪𝘦𝘳𝘶 din comuna 𝘊𝘦𝘳𝘯ă𝘵𝘦ș𝘵𝘪, Dolj.

Culegător: 𝘓𝘪𝘷𝘪𝘶 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘢𝘯𝘶, 𝘮𝘶𝘻𝘦𝘰𝘨𝘳𝘢𝘧 Secția de Etnografie, 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦𝘪 𝘊𝘳𝘢𝘪𝘰𝘷𝘢.