Group Media Press

Prezentăm astăzi, cu ocazia împlinirii a 106 ani de la moartea eroică a slt. Ecaterina Teodoroiu, mai multe documente de corespondență militară, referitoare la moartea acesteia, păstrate în fondurile de cercetare ale Bibliotecii Naționale a României.

Documentele provin din Fondul Saint Georges al Bibliotecii Naționale a României, datate în perioada cuprinsă între 24 – 26 august 1917, fiind expuse în premieră la Târgu Jiu, în vara anului trecut, în cadrul unei expoziții documentare.

Ecaterina Teodoroiu a luptat ca voluntară în Regimentul 43/59 Infanterie și a murit pe câmpul de luptă în noaptea de 21/22 august 1917, pe Dealul Secului. Marcați de curajul ei superiorii săi ierarhici au emis de câteva ori mai multe propuneri prin care numele său să fie citat printr-un înalt ordin de zi pe Armata I-a. Documentele reprezintă rapoarte, ordine și decizii ale superiorilor ierarhici: generalul Broșteanu, comandantul Diviziei a XI-a; colonelul Anastasiu, comandantul Brigadei 21-a; colonelul Pomponiu, comandantul Regimentului 43/59 Infanterie; colonelul Rădulescu, șeful de Stat-Major al Diviziei a XI-a; colonelul Samsonovici, șeful de Stat-Major al Comandamentului Armatei I-a; colonelul [Al…?], șeful de Stat-Major General al Armatei; locotenent-colonelul Ioanide, șeful Secției a III-a Adjutantură; generalul Iliescu, reprezentantul Armatei Române pe lângă Marele Cartier Francez; generalul Prezan ș.a.

Un document aparte al colecției este semnat de generalul Ernest Broșteanu, comandantul Diviziei a XI-a Române, care transmitea în ziua de 25 august 1917, către comandantul Armatei I-a:
„Am onoarea a aduce la cunoștință, că în ziua de 17 August am chemat-o (pe Ecaterina Teodoroiu – n.n.) la Cuartierul Diviziei la Pufești, unde i-am mulțumit pentru serviciile aduse în regiment, pe zona de refacere, rugând-o a primi să treacă la spitalul mobil, unde avea ocazie să dea noi dovezi de devotament și dragoste pentru Gorjenii ei și pentru Armată.
Dânsa m-a rugat însă, în modul cel mai energic, de a-i permite să ia parte 3-4 zile la lupte, spre a da noi dovezi de  vitejie în mijlocul soldaților, pe care ia i-a îmbărbătat și condus pe zona de reorganizare.
Apoi dacă Dumnezeu o va apăra și va trăi, va executa ordinul ce i-am dat, dar până atunci nu. M-am văzut atunci obligat a-i îndeplini voința. Fatalitatea a urmărit-o însă”, scria generalul Broșteanu în ziua de 25 august 1917.

prof. drd. Andrei Popete Pătrașcu