Group Media Press

„A ști și a nu uita pentru a nu repeta” are o greutate istorică și morală enormă, fiind asociată cu lecțiile tragice ale Holocaustului. Este un apel la memorie și la responsabilitate față de orice formă de cruzime sistematică. Cu atât mai dureros devine contrastul atunci când nepoții supraviețuitorilor Holocaustului sunt asociați, prin acțiunile statului israelian în Gaza, cu practici care generează suferință colectivă, moarte și distrugere. Această disonanță morală este greu de ignorat și pune sub semnul întrebării sinceritatea mesajului istoric atunci când faptele curente par să replice tipare ale abuzului, deși în alt context și sub altă justificare.

„A ști și a nu uita pentru a nu repeta” înseamnă a nu deveni, la rândul tău, călăul altora! Când statul Israel, condus de un guvern radicalizat, alege soluții militare extreme și ignoră avertismentele internaționale privind drepturile omului, se anulează simbolic exact lecția fundamentală a Holocaustului. Memoria suferinței nu poate justifica alte suferințe. Din contră, ar trebui să le prevină. Altfel, „a ști” devine ipocrizie, iar „a nu uita” se transformă într-o simplă lozincă, lipsită de conținut moral. Și atunci de ce elevii români sunt obligați să studieze despre Holocaust, când nepoții nu și-au asumat lecția tragediei bunicilor?

Realitatea din Gaza, cu zeci de mii de civili uciși, dintre care peste 20.000 copii, arată o spirală a violenței care nu poate fi scuzată prin trauma trecutului. Istoria nu oferă un cec în alb niciunei națiuni. Dimpotrivă, tocmai popoarele care au suferit tragedii ar trebui să fie cele mai sensibile la suferința altora.

Sunt acestea motive suficiente pentru care elevii români se întreabă: „De ce ni se predă această lecție, dacă tocmai cei care o invocă o ignoră?”. Întrebarea nu e lipsită de sens. În Gaza nu avem o confruntare de armate. Este o pedeapsă colectivă cu un dezechilibru imens de forțe. Iar dacă memoria Holocaustului nu se traduce într-o sensibilitate mai profundă față de suferința altora, atunci ne aflăm în fața unui faliment moral. Nu este vorba de comparații grosolane, ci de o realitate care cere conștiință, în fața unui genocid.