Group Media Press

Agresivitatea copiilor de diferite vârste și a celor de școală primară este discutată în numeroase studii, lucrări, publicații și mass-media. Specialiștii consideră că, în prezent, numărul copiilor predispuși la un comportament agresiv a crescut în mod semnificativ, acest fapt reprezentând un factor de risc în ceea ce privește creșterea fenomenului delicvenței, în viitor.

Agresivitatea în mediul școlar nu mai este un fenomen izolat, ci o problemă sistemică ce afectează tot mai profund climatul educațional din România. De la agresiuni fizice și verbale între elevi, până la cazuri grave de bullying, hărțuire, abuz emoțional sau chiar confruntări între părinți și cadre didactice, toate acestea lasă urme adânci în cultura școlii.

Școala, în esența sa, ar trebui să fie un spațiu al siguranței, al învățării și al respectului. Însă în multe cazuri, devine un loc al fricii și tensiunii. Elevii vulnerabili sunt ținta predilectă a agresiunii, iar lipsa intervenției rapide sau eficiente din partea instituției agravează traumele și perpetuează abuzul.

Un efect al agresivității școlare este pierderea încrederii în sistemul educațional. Elevii nu mai privesc școala ca pe un loc al dezvoltării, ci ca pe un mediu ostil. Cadrele didactice, la rândul lor, resimt presiunea și frustrarea de a nu avea instrumente reale pentru a gestiona conflictele. De multe ori, sunt lăsate singure în fața unor situații ce ar necesita sprijin instituțional solid.

Mai grav, în loc să fie combătută ferm, agresivitatea este adesea banalizată sau trecută sub tăcere. Se invocă „conflicte între copii”, „exagerări”, „situații izolate”. Aceste etichetări minimalizează suferința victimelor și normalizează comportamente inacceptabile, într-un sistem care ezită să se autoevalueze critic.

Responsabilitatea nu este doar a școlii, ci și a părinților, autorităților și comunității locale. Lipsa unei colaborări autentice între acești factori duce la măsuri haotice, tardive sau pur formale. Prevenția este aproape inexistentă, iar intervențiile sunt reactive, nu proactive.

În plus, sistemul educațional nu include suficient educația emoțională, gestionarea conflictelor sau dezvoltarea empatiei. Elevii nu învață să-și exprime sănătos emoțiile, să-și gestioneze frustrările sau să relaționeze cu ceilalți în mod constructiv. Fără aceste instrumente, violența devine limbajul de fond al neputinței.

Un alt aspect ignorat este agresivitatea simbolică: marginalizarea, etichetarea, lipsa de respect față de diversitate. Acestea sunt forme subtile, dar persistente, care alimentează inegalitățile și favorizează escaladarea conflictelor. Ele sapă la temelia ideii de comunitate școlară.

Școala românească trebuie să-și asume lupta împotriva agresivității. Nu prin campanii sterile sau directive rigide, ci prin construirea unui climat educațional bazat pe respect, empatie, implicare și coerență. Doar așa vom transforma școala într-un spațiu în care toți copiii să se simtă protejați și valorizați.

Valentina-Mihaela Trandafir, profesor în învățământul primar, este autoarea cărții „Agresivitatea elevilor din învățământul primar în mediul școlar”. Aceasta propune o abordare a problematicii agresivității elevilor din clasele primare. În pedagogia și psihologia modernă, problematica agresivității în școala primară ridică multe semne de întrebare în rândul profesorilor, specialiștilor în domeniu și nu în ultimul rând, părinților.