În istoria Gorjului, puțini boieri au lăsat o amprentă asupra comunității precum a făcut-o Dumitru Pleniceanu, mare proprietar și filantrop al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Gesturile sale generoase sunt însă prea puțin cunoscute acolo unde această familie de ținută și noblețe a schimbat în mod decisiv destinul satului. Dintre toate actele sale de binefacere, ridicarea școlii primare din Vădeni, astăzi cartier al municipiului Târgu Jiu, rămâne unul dintre cele mai importante și mai vizionare.
Pe vremea lui Pleniceanu, școlile rurale erau rare, slab dotate sau inexistente. În multe sate, copiii nu aveau unde învăța, iar familiile truditorilor de pe moșiile boierești trăiau adesea viața grea și fără orizont specifică lumii rurale de la începutul secolului XX. Dumitru și Maria Pleniceanu au văzut această realitate și au înțeles un adevăr simplu, dar esențial: fără educație, oamenii nu pot evolua.
Ce scria boierul Pleniceanu într-una din adresele sale către Ministerul Instrucțiunii Publice? „Prin carte se deschide mintea, se îndreptează purtarea și se clădește cu adevărat omul.” Pentru el cartea nu era un lux, ci o necesitate. O șansă pentru copiii sătenilor de a deveni oameni în toată puterea cuvântului.
Construirea unei școli în acea perioadă nu era o întreprindere ușoară. Nu existau fonduri publice suficiente, nu existau programe guvernamentale consistente de sprijin, iar ridicarea unei clădiri de școală presupunea costuri mari pentru materiale, plata meșterilor, organizarea transportului, întreținerea instituției odată creată, procurarea mobilierului și a materialelor didactice.
Dumitru Pleniceanu a suportat integral aceste cheltuieli, considerând că investiția în mintea copiilor este cea mai sigură formă de a ridica o comunitate. Școala a fost construită cu grijă, cu materiale de calitate, astfel încât să dureze generații. A dotat sălile cu mobilier, bănci, tăblițe și rechizite pentru copiii cei mai săraci, care altfel nu ar fi avut nicio șansă să deprindă cititul și scrisul.
O inițiativă cu efecte profunde asupra satului
Ridicarea școlii din Vădeni a schimbat destinul satului. Pentru prima dată, copiii de pe moșia boierului Pleniceanu au avut un loc dedicat învățăturii, un drum deschis către meserii și profesii, dar și încrederea că pot spera la mai mult decât la munca câmpului.
Mai mult, Pleniceanu nu s-a oprit la această școală. Prin soția sa, moștenitoare a întregii averi după moartea sa, a fost construită și o școală de arte și meserii, oferind tinerilor pregătire practică, iar unii dintre copiii sătenilor de pe moșie au beneficiat chiar de burse, printre ei aflându-se și viitoarea eroină Ecaterina Teodoroiu.
Într-o epocă în care boierii erau adesea preocupați de propriile moșii și privilegii, Dumitru Pleniceanu s-a remarcat ca un adevărat vizionar. El a înțeles că puterea unui sat nu vine doar din pământ, ci din oameni, iar oamenii cresc prin școală. Prin eforturi personale, prin sacrificiu financiar și prin credință în valoarea educației, a reușit să ridice nu doar o clădire, ci o instituție care a schimbat generații la rând.
Andrei POPETE PĂTRAȘCU, președinte Asociația cultural-istorică Pleniceanu

Lasă un comentariu