Group Media Press

Valentina-Mihaela TRANDAFIR

Dezvoltarea copilului este un proces complex și dinamic, influențat de o multitudine de elemente. În psihologia și pedagogia dezvoltării, trei factori sunt considerați fundamentali și interdependenți, modelând personalitatea și potențialul fiecărui individ: ereditatea, mediul și educația. Înțelegerea modului în care aceștia interacționează este crucială pentru a sprijini o dezvoltare armonioasă.

Ereditatea: Potențialul nativ

Ereditatea reprezintă setul de dispoziții native transmise genetic de la părinți, fiind baza biologică și premisa naturală a dezvoltării psiho-individuale.
Ce oferă? Ereditatea determină trăsături fizice (culoarea ochilor, înălțimea, constituția organismului), dar și predispoziții la anumite boli sau la dezvoltarea unor aptitudini (muzicale, sportive, intelectuale) și a unui anumit temperament (de exemplu, emotivitatea).
Rolul său: Ereditatea stabilește limitele superioare ale dezvoltării. Un copil poate moșteni un potențial ridicat pentru o anumită aptitudine, dar realizarea efectivă a acestui potențial depinde de factorii de mediu și de educație. Ereditatea nu oferă cunoștințe sau deprinderi gata formate, ci doar predispoziții.

Mediul: Cadrul de dezvoltare

Mediul (sau factorii de mediu) include totalitatea condițiilor și influențelor externe, fizice și sociale, care acționează asupra individului pe tot parcursul vieții. Acesta oferă materialul de „construcție” pentru dezvoltarea psihică.
Mediul natural: Condițiile de climă, calitatea aerului, alimentele disponibile influențează în mod indirect dezvoltarea fizică și sănătatea.
Mediul social și cultural: Acesta are o influență directă și esențială.
Mediul restrâns (familia, grupul de prieteni): Oferă primele modele de comportament, limbajul, sistemul de valori și climatul afectiv (armonie vs. conflict) care modelează inteligența emoțională și atitudinile.
Mediul social larg (școala, mass-media, comunitatea): Oferă norme sociale, cunoștințe culturale și oportunități de învățare și dezvoltare.
Rolul său: Un mediu stimulativ și pozitiv poate accelera ritmul dezvoltării și permite manifestarea optimă a potențialului ereditar. În schimb, un mediu ostil sau sărac în stimuli poate frâna sau perturba serios dezvoltarea personalității.

Educația: Liantul și factorul conducător

Educația este factorul care organizează, dirijează și mijlocește interacțiunea dintre ereditate și mediu. Este o acțiune conștientă, planificată și sistematică, specializată în formarea și dezvoltarea personalității.
Rolul conducător: Educația are datoria de a descoperi și diferenția predispozițiile ereditare ale copilului și de a crea un mediu de învățare optim pentru a le transforma în aptitudini.
Armonizarea: Educația acționează ca un liant între „ceea ce s-ar putea” (potențialul ereditar) și „ceea ce se oferă” (influențele mediului), armonizând cererea cu oferta. O educație reușită oferă stimuli suficienți și adaptați nivelului de dezvoltare al copilului.
Dezvoltarea: Prin activități de învățare, instruire și modelare, educația formează caracterul, voința, atitudinile și dezvoltă cunoștințele și abilitățile necesare pentru integrarea socială.

Relațiile dintre ereditate, mediu și educație

Niciunul dintre cei trei factori nu acționează izolat. Dezvoltarea copilului este rezultatul interacțiunii permanente și complexe dintre ereditate, mediu și educație.
Cercetările moderne au depășit viziunea conform căreia ereditatea ar fi un factor determinant absolut. Acum se știe că ereditatea nu este un destin, ci o oportunitate condiționată:
Plafonul de Dezvoltare: Ereditatea impune un plafon potențial (limita maximă) pentru dezvoltarea anumitor caracteristici, în special cele care țin de inteligența brută și temperament. Nici cea mai bună educație nu poate transforma pe cineva într-un geniu absolut dacă structurile nervoase de bază nu au potențialul necesar.
Decalajul Mediu-Ereditate: Totuși, majoritatea oamenilor nu își ating niciodată plafonul ereditar maxim. Rolul mediului și al educației este tocmai acela de a aduce dezvoltarea cât mai aproape de acest plafon. Un mediu sub-stimulativ face ca potențialul genetic să rămână neexploatat.
Activarea Genelor: Se consideră că mediul și experiența au capacitatea de a activa sau dezactiva anumite gene. De exemplu, deși există o predispoziție genetică pentru anxietate, un mediu familial stabil și o educație care învață mecanisme de coping sănătoase pot reduce semnificativ manifestarea acestei predispoziții.
În esență, ereditatea oferă harta drumului, dar mediul și educația sunt combustibilul, vehiculul și ghidul care determină cât de departe și cât de repede se va ajunge.